Ploaie înainte de Potop?

Atunci când se discută amploarea potopului lui Noe (local sau global), între argumente apare adesea Geneza 2:5, 6 în legătură cu ploaia pe pământ. Vezi părerea unui exeget Pentru că plouase!

O intrebare totusi. Stim ca massoreti au fost foarte constiinciosi. De ce nu au sesizat ei aceasta abatere?
Eu cred ca "teologul" din noi oamenii, atunci cand nu intelege ceva sau ii este greu sa accepte ceva vine cu propriile lui tendinte de a face acceptabila, ceea ce lui i se pare de neacceptat.

Biblia spune clar ca un abur se ridica, si acela uda pamantul, toata suprafata lui. A fost un fenomen extraordinar de propice.
Ca nu a fost ploaie atunci, confirma si rationamentul oamenilor inainte de potop, care nevazand niciodata ploaie, li se parea ciudat sa auda pe Noe, vorbind de asa ceva. Mai degraba il considerau un nebun, decat sa creada in asa ceva.
Iar ca a fost un potop universal confirma rocile calcaroase, care s-au solidificat avand la baza material organic si nu vulcanic. Aceste roci calcaroase se gasesc in multe locuri de pe glob, chiar in locuri inalte din munti, in Carpati, Alpi, Anzi, Himalaia, etc. Si aceste roci, contin in interiorul lor, urme de viata fosilizata.

Va astept la Cluj sa vedeti urmele potopului. Merita.

Am citit articolul din Wikipedia. Se explica ca formatiunile calcaroase, dintre care unele mustesc a petrol in peninsula arabica, sunt sedimente biogene care s-au depus de-a lungul a milioane de ani. Noe si-a uns arca cu smoala extrasa probabil din asemenea formatiuni. Ideea este ca ele nu pot fi produsul unui potop cu apa dulce de cateva luni.

Hm...
Sa nu luam din Wiki doar ce ne place
Nu spui nimic de rocile calcaroase din munti
De sedimentele piertificate in ele
De melcii, scoicile, etc, din aceste roci
???

Sunt de acord ca o parte din sedimente au fost deplasate sau au fost topite de apa si redepuse asa cum se vede in pesteri in procese de lunga durata. Totusi aceste date nu au nici o relevanta asupra extinderii unui potop specific (cel biblic). Conform Wikipedia citata initial putea fi vorba despre cauze multiple (vulcani, miscari tectonice, etc.)

Un citat relevant dintr-un articol:

Impacturile meteoritice implică de asemenea că pământul este mai vechi şi Potopul lui Noe local. În urmă cu 600 milioane de ani (după metodele de datare ştiinţifice) un meteorit cu diametrul de 4 km a creat un crater de peste 30 km diametru şi 3 km adâncime la Lake Acraman în Australia de Sud. Explozia a fost egală ca putere cu detonarea simultană a tuturor arsenalelor nucleare ale lumii. Mii de bolovani au fost aruncaţi la sute de kilometri şi pot fi găsiţi în Flinders Ranges (Childs, 1986).

Dacă acesta şi alte impacturi meteoritice au avut loc înainte de Potopul lui Noe - presupunând că Potopul a fost atât de mare încât să creeze întreaga coloană de straturi geologice - ne-am aştepta ca dovezile impacturilor să fie măturate sau acoperite. Alternativa, dacă un impact asemenea celui de la Acraman s-a petrecut cu numai 4.000 de ani în urmă şi după Potopul lui Noe, atunci incendiile planetare şi furtunile cu viteze de mii de kilometri pe oră, urmate de efectul de "iarnă nucleară", i-ar fi luat acestei planete mii de ani pentru refacere. Ar fi existat consemnări istorice. Faptele, însă, arată că urmele fizice ale impactului de la Acraman (şi ale altora) n-au fost şterse aşa cum ar fi fost cazul într-un potop mondial. Nici nu avem consemnări istorice care să descrie efectele unui asemenea impact. Această stare de fapt corespunde următorului scenariu:

(1) Ultimul mare impact meteoritic s-a produs înainte să existe oameni (care să scrie despre el);
(2) Potopul lui Noe n-a fost atât de mare încât să afecteze serios Australia.

http://commons.wikimedia.org/wiki/Acraman_crater

Hai sa cercetam serios problema.
De exemplu, am vazut aici la Cluj, pe dealul Cetatuia un strat destul de mare de elemente marine pietrificate, un covor de scoici si melci. Te invit sa arunci o privire cand vii pe la Cluj. Te duc eu sa le vezi.
Merita efortul.
Cum au ajuns aceste elemente, vietati din apa acolo sus pe varful Cetatui? Poti sa cauti te rog, la ce altitudine este Dealul Cetatuia de la Cluj? Pe harta, pe internet?

Uite ca am aflat
http://hu.wikipedia.org/wiki/Fellegv%C3%A1r_(Kolozsv%C3%A1r)
Dealul Cetatuia are 405 m inaltime. Depunerile pe care le-am vazut eu sunt la vreo 20-30 de m mai jos de varf.
Deci, cum au ajuns acele depuneri acolo??? Asta inseamna ca candva tot bazinul din Transilvania a fost sub apa. Nu putea fi vorba de eruptie vulcanica, care sa ridice dealul, deoarece atunci ar fi distrus si acele depuneri de scoici si melci. Numai apa putea sa faca asta. Si interesant!!! Dupa ce apa a depus un covor de melci si scoici, a mai depus si o cantitate mare de pamant deasupra, de circa 20-30 de metrii!!!

In romana: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cet%C4%83%C5%A3uia_(Cluj-Napoca)

Nu este singurul loc pe uscat, chiar la altitudini mari, in care se gasesc depuneri calcaroase biogene.

Cum au ajuns aceste elemente, vietati din apa acolo sus pe varful Cetatui?

Daca acceptam ca pamantul este mai vechi decat omul si ca au avut loc nenumarate evenimente tectonice/cataclisme, vom accepta ca au avut cum sa ajunga. Probabil in trecutul indepartat o parte din acele terenuri au fost pe fundul marilor.

Prin contrast Geneza 6-8 nu descrie decat o ploaie de 40 de zile, contemporana omului, urmata de inundatie si apoi de "uscarea" pamantului. Pamant care din perspectiva descrierii facute de Noe nu putea fi decat o regiune de uscat, pentru ca planeta cu rauri si oceane nu s-a "uscat". Chiar daca au existat aluviuni si depuneri, acestea nu au fost marine. Potopul - de ce local?

* După patruzeci de zile Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse. A dat drumul unui corb, care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ (Geneza 8:6, 7).
* În anul şase sute unu, în luna întâi, apele secaseră de pe pământ (Geneza 8:13a).
* În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat [NIV, complet uscat] (Geneza 8:14)

Nu e plauzibila interpretarea cu potopul local. Inseamna ca a fost un potop local si la Cluj? Ce putere trebuia sa aiba ca sa depuna peste covorul de scoici si melci inca 30 de m de moloz??? Sunt obiectii seriose si sper sa le putem discuta.
De exemplu istoria. Istoria popoarelor istoriseste de un potop mondial. Domnul Isus confirma si el universalitatea potopului cand spune>
"a venit potopul si i-a luat pe toti" Matei 24:39
Stiu ca singura mare obiectie este unde a disparut atata apa, care a acoperit si Muntii Himalaia???
Da, este o obiectie foarte serioasa, caci chiar daca s-ar topi toti ghetarii, tot nu ar fi suficient sa se ridice deasupra Himalaiei.
Totusi, desi la prima vedere este o obiectie extraordinar profunda, calculata si serioasa si a pus multa lume pe ganduri, chiar pe oameni cu o adanca intelepciune, convingere si teama de D-zeu, nu este o obiectie serioasa, deoarece nu ia in considerare un al DOILEA element principal, care a aprovizionat uriasa cantitate de apa. Deci, chiar si oamenii devotati lui D-zeu pot gresi, si gresesc, cum a gresit si Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, David, Ilie, Iosia, Ioan Botezatorul, Petru, Pavel, etc. Satana i-a putut insela si pe ei.
Sa citim inca odata relatarea, cu atentie>
"ciar in ziua aceea s-au rupt toate izvoarele adancului celui mare
si s-au deschis stavilarele cerurilor".
Geneza 6:11
Deci o parte din apa provenea numai din cer, o cantitate mai mica. Insa, cantitatea cea mai mare provenea din alata parte.
Deci aici nu este vorba de panza freatica, ci de adancul cel mare din interiorul pamantului.
Ca a fost un fenomen rapid is extraordinar, cu o intensa activitate vulcanica, pretutindeni pe glob, o dovedesc fosilele care exista pretutindeni, copacii pietrificati de circa 64 m inaltime si 3 m diametru grosime (USA), minele de carbuni de o adincime de 1.5 km (Ucraina).
La o cufundare lenta nu se produc pietrificari si carbuni. Trebuia ceva extraordinar. Mai degraba, aceste uriase guri subterane care au pompat apa la o presiune extraordinara, cand si-au incetat misiunea si au inceput procesul invers, adica sa suga apa inapoi cu o viteza extraordinara, cand nu au mai avut ce sa suga, au supt tot materialul, namolul si elementele din jur si le-au dus in adanc, la adancimi mari.
Deci sa fim foarte atenti> NU este vorba de apa din panza freatica!!! Bagati de seaman stimati si dragi cititori! Cuvantul divin ne avertizeaza cand spune, ca este vorba de apa "adancului celui mare".

Janos Takacs a scris:Nu e plauzibila interpretarea cu potopul local. Inseamna ca a fost un potop local si la Cluj? Ce putere trebuia sa aiba ca sa depuna peste covorul de scoici si melci inca 30 de m de moloz???

Janos, ce presupui tu implicit în cuvintele de mai sus se poate rezuma silogistic cam aşa:

Premisă majoră:
Singurul eveniment cu influenţă asupra sedimentelor biogene depuse este potopul lui Noe
Premisă minoră:
Sedimentele sunt impresionante şi răspândite
Concluzie:
Potopul lui Noe a fost global şi cataclismic

Concluzia poate fi greşită pentru că prima premisă nu este demonstrată ca autentică. Înainte de apariţia omului scoarţa terestră (care conţine astăzi coloanele de sedimente) a putut suferi numeroase schimbări cataclismice (inclusiv potopuri).

Domnul Isus confirma si el universalitatea potopului cand spune: "a venit potopul si i-a luat pe toti" Matei 24:39

Ceea ce confirmă Isus este cel mult universalitatea efectului asupra oamenilor. Aceştia trăiau toţi în regiunea Mesopotamiei şi potopul i-a putut lua pe "toţi".

Cea mai mare obiectie, problema apei se poate rezolva.
In rest potopul a fost asa de mare ca are urme pretutindeni, altfel am putea crede ca pretutindeni a fost cate un potop local. De ce sa impartim potopul in potopulete?
Biblia nu spune de alte cataclisme.
Potopul este universal, si daca credem in Biblie, atunci avem si dovezile>
"Apele au ajuns din ce in ce mai mari, si TOTI muntii inalti CARE SUNT SUB CERUL INTREG au fost acoperiti.
Si a pierit ORICE FAPTURA care se misca pe pamant, ATAT PASARILE CIT SI VITELE SI ANIMALELE SALBATICE, TOT CE SE MISCA PE PAMANT si TOTI OAMENII.
TOT ce avea suflare de duh de viata in narile sale, TOT ce era pe pamantul uscat a murit.
TOATE FAPTURILE care erau pe FATA PAMANTULUI au fost distruse, DE LA OM PANA LA VITE, pana LA REPTILE si pana la PASARILE CERULUI. N-A RAMAS DECAT NOE SI CE ERA CU EL IN CORABIE
Geneza 7:19-23
Daca ar fi fost numai un potop local, asa ceva nu se scria.
1.[u]Apele au ajuns din ce in ce mai mari, si TOTI muntii inalti CARE SUNT SUB CERUL INTREG au
fost acoperiti.2.N-A RAMAS DECAT NOE SI CE ERA CU EL IN CORABIE[u]
Din punctul de vedere al prezentarii, naratiunii biblice, teoria potopului local este un fiasco.
In plus corabia a fost foarte impresionanta si a fost ridicata pana pe muntele Ararat. Daca ne uitam pe o harta tridimensionala, atunci vedem ca muntele Ararat este foarte inalt si numai un potop urias ar fi putut ridica o corabie pana acolo.

Aşa cum am exemplificat, în funcţie de premise se ajunge la concluzii diferite. Ok!

dragă logic tu crezi că Scriptura este inspirată de Dumnezeu?

O asemenea întrebare nu prea are sens, cel puţin nu în acest topic.

Dacă credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult nu vom permite ca prejudecăţile să ne oprească să-i înţelegem mesajul. O necesitate pentru toţi...

Aceste prejudecăţi pot fi gândirea tradiţională ori pur şi simplu orgoliul că un timp am crezut înr-un fel şi acum trebuie să operăm schimbări.

Ed - 'Abur' sau 'nori de ploaie'?

Singurul loc recunoscut unde mai apare ebraicul ed este Iov 36:27, unde se spune:

"Căci el trage sus picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe ca norii o strecoară şi o picură din belşug".

O notă de subsol din NIV dă alternativa ceaţă sau burniţă, "apă în formă de particule
plutind sau căzând în atmosferă la suprafaţa ori în apropierea suprafeţei pământului şi apropiindu-se ca formă de ploaie".

Dar "abur" nu poate fi sensul lui ed aici, deoarece aburul nu 'strecoară şi picură ploaia', mai ales ca 'ploaie din beşug'. Cei din antichitate ştiau ca şi noi că ploaia este strecurată/picurată din nori, după cum arată clar Ecleziastul 11:3: "Când norii se umplu de ploaie, o varsă pe pământ".

Autorul articolului indicat la începutul topicului încheie cu concluzia că ploaia a precedat vegetaţia:

"Nici o vegetaţie sălbatică nu apăruse pe pământ... pentru că DOMNUL Dumnezeu nu dăduse ploaie... astfel el a început să facă să se ridice nori de ploaie de pe pământ şi să ude întreaga suprafaţă a solului".

Şi punctează astfel:
Geneza 2:5-7 este foarte structurat din punct de vedere logic şi perfect coerent:

----- Problema: -------------------- Motivul: ------------------- Soluţia:
1) Nu este vegetaţie ----------- 1) Nu este ploaie -------- 1) Dumnezeu trimite ploaie
2) Nu sunt grâne cultivate ----- 2) Nu este cultivator ----- 2) Dumnezeu face un cultivator

ואד יעלה מן הארץ והשׁקה כל פני האדמה probă text

Alternativă:

----- Problema: ------------- Motivul: -------------------- Soluţia:
1) Nu era vegetaţie --------- 1) Nu era ploaie (CA ASTĂZI)-- 1) un abur/nor ...din/de la pământ...uda
2) Nu erau plante cultivate - 2) Nu era cultivator --------------2) Dumnezeu face un cultivator

Cred că un mare ajutor în înţelegerea corectă a celor descrise este să înţelegem că ele reprezintă o povestire făcută la mult timp după potop, când toată lumea ştia ce este ploaia. Geneza este scrisă în limbajul bunicului care povesteşte nepoţilor într-o formă cât mai apropiată de experienţa şi mintea lor.
Nu găsesc o declaraţie clară în Geneza că până la Potop n-ar fi existat ploaie, dar pasajul este într-adevăr dificil, nu pentru acest motiv, ci pentru că pare să condiţioneze prima apariţie a vegetaţiei de ploaie, în timp ce în cap. 1, apariţia vegetaţiei este condiţionată de porunca Creatorului. Totuşi, cele două scenarii nu sunt neapărat contradictorii.

Florin,
stai tare in logica! La textul in discutie se adauga aparitia curcubeului dupa potop si posibilul motiv al respingerii mesajului despre potop predicat de Noe - faptul ca nu mai plouase pana atunci!

logic a scris:Florin,
stai tare in logica! La textul in discutie se adauga aparitia curcubeului dupa potop si posibilul motiv al respingerii mesajului despre potop predicat de Noe - faptul ca nu mai plouase pana atunci!

S-ar putea să ai dreptate, dar nu bag mâna în foc pentru asta. Nu sunt suficiente date biblice care să ne îndreptăţească să luăm poziţii dogmatice în această privinţă. Geneza nu spune că atunci ar fi apărut pentru prima dată curcubeul, ci că Dumnezeu a făcut din curcubeu semnul legământului Lui cu creaturile.
Pe scurt, nu am o poziţie definită în privinţa aceasta. Doar atât vreau să spun că ideea că până la potop nu a plouat este insuficient întemeiată. Biblia nu este categorică în această privinţă. În ce priveşte motivul necredinţei antediluvienilor, cred că era ca şi astăzi, alipirea de păcat, dorinţa după o viaţă (lungă şi sănătoasă) în care Dumnezeu să nu se amestece peste tot. Antediluvienii au fostprobabil invitaţi la pocăinţă, dar nu au fost invitaţi în arcă. Lumea aceea era condamnată la distrugere cu tot ce avea. Foarte probabil, condiţiile antediluviene au fost diferite de cele actuale. Dar exact cum a fost nu ştim. Iar naturaliştii, care ar putea ajuta puţin la construirea unui scenariu cât de cât credibil, preferă evoluţionismul. Felicitări pentru că rămâneţi la Biblie, indiferent cum înţelegeţi unele detalii.

Dragă Logic,

Aşa cum ai sugerat, este dificil de stabilit sensul termenului אֵד ' ēd, care este un arhaism. Se întâlneşte extrem de rar – doar în Gn 2:6 şi Iv 36:27, după TM, şi în Iv 36:30 cf. LXX şi TH care au transliterat ηδω, aşa cum au văzut în textul ebraic (Vorlage), neînţelegându-l în context; în loc de אר>אור din tradiţia masoretică. Confuzia dalet/reş este cunoscută în mai mlte cazuri în transmiterea textului; în textele de la Qumran nu aş putea distinge pe dalet de reş, sau pe waw de yod, dacă n-aş cunoaşte suficient limba.
Pentru traducătorii LXX, acest termen era de mult ieşit din uz, sau putea fi înţeles diferit. Soluţii pentru înţelegerea lui ar fi următoarele:

1. Lexiconul HALOT îl consideră împrumut akkadian. Sumeriană: adea = inundaţie din adânc > akkadiană: 'edu = inundaţie; iudeo-aramaică: 'eydu(ta') = spuma mării. Este clar că forma akkadiană (asiro-babiloniană) provine din sumeriană şi într-adevăr, există mai mulţi termeni sumero-akkadieni prezenţi în ebraica biblică. Cât priveşte sursa iudeo-aramaică, ea este târzie şi în multe cazuri nu ştim dacă a fost preluată din ebraică sau invers.
2. Targumele traduc pe אד cu termenul iudeo-aramaic ענן 'anan (nor). Ele sunt surse târzii de asemenea.
3. LXX au tradus în Gn 2 cu πηγη (izvor), în Iv 36:27 cu νεφέλη (nor), iar în v. 30 cu ηδω ('edo, care nu înseamnă nimic în greacă). Această inconsecvenţă şi orientare după context arată că nu mai înţelegeau acest arhaism pe vremea aceea. De fapt există multe alte forme arhaice pe care LXX nu le-au înţeles şi le-au tradus stângaci, ori le-au lăsat netraduse, ori le-au transliterat ca şi cum ar fi fost nume proprii.

Desigur, contextul literar proxim, în logica discursului, trebuie să fie decisiv asupra sensului. Dar problema este că şi contextul uneori este obscur sau permisiv şi nu obligă la o înţelegere unică. Puteau ieşi din pământ izvoare subterane (cf. NET Bible: springs), care să irige pământul de jos în sus, foarte frumos. Sau vrea să spună că se ridicau nori vaporoşi, care asigurau astfel ploaia? Dar este straniu, totuşi, că în propoziţia anterioară, "nu căzuse ploaie pe pământ", iar după un DAR/CI (adversativ) urmează acest fenomen descris la imperfectul trecutului, ca un fenomen obişnuit, nu ca un eveniment. Logica textului însă este deficitară, oricum am lua-o, fie textul este corupt, fie cunoştinţele experţilor nu sunt suficiente pentru a dezlega sintaxa textului. Oricare din aceste variante este posibilă. Nu sunt un agnostic, cred în revelaţie şi în puterea raţiunii, dar îmi este clar că şi revelaţia este limitată (la probleme mai practice ale credinţei şi vieţii), cu atât mai mult raţiunea umană şi ştiinţa (lingvistică, geologie etc.). De preferat ar fi un sens care să se aplice uniform în toate cele trei texte menţionate. Doar sensul de "nori de aburi" s-ar potrivi astfel. Dar în acest caz, explicaţia etimologică suferă: cum de s-a ajuns de la fluxul de apă subterană la vapori, spumă etc. ? Singurul aspect comun este că în toate cazurile este vorba de apă, de forme ale existenţei apei în natură. Un studiu mai aprofundat al textelor din Iov ar putea ajuta. Dar Iov are multe dificultăţi.

Traducerea la care faci trimitere ("... astfel el a început să facă să se ridice nori de ploaie de pe pământ şi să ude întreaga suprafaţă a solului") nu este corectă. E adevărat că יעלה poate însemna şi "înalţă" / "face să se ridice" (Hifil), nu doar "se înalţă", cum este uzul obişnuit (Qal). Dar acest imperfect nu poate avea decât sens frecventativ: "se înălţa" sau "făcea să se înalţe", nu "a început să facă să se ridice".
Problema rămâne oricum deschisă. Secvenţa "timpurilor" în ebraica biblică este un adevărat calvar. Există multe reguli complicate şi destule excepţii. În textele obişnuite te descurci, dar în textele poetice sau arhaice, dacă nu te orientezi după context, nu ai nici o şansă. Şi aici mă refer la experţi, nu la amatori sau începători. Ebraica târzie, de după exil, a devenit mai clară din acest punct de vedere. La nivelul actual, nu cunosc vreun caz în care imperfectul să aibă sens perfect-inceptiv ("a început să..."). Se foloseşte cu sens de perfect simplu în poezia arhaică. Dar în Gen 2 avem proză totuşi.

Succes !

Florin, scrii ca un exeget adevarat.
Ma bucur ca esti la curent cu limbile biblice, pentru ca si eu am fost/sunt? un pasionat al acestora, in ordinea greaca, ebraica.
Ai vreun domeniu biblic in care tocmai faci cercetari? Ar fi interesant sa deschizi un topic.

Apropo, ai vazut discutiile despre potop - local versus global, ai o parere conturata in aceasta dezbatere?

Sunt profesor de teologie biblică, am predat mulţi ani limbile şi exegeza biblică, precum şi alte discipline. Acum predau mai puţine. Specializarea mea oficială este în VT, cu precădere lingvistica ebraică. Scriu acum o teză care abordează diacronic ebraica lui Daniel. Sunt pasionat de lingvistica diacronică, deoarece aceasta ajută mult la stabilirea relativă a datării unui text. Din păcate, nu pot deschide acum un topic, sunt extrem de ocupat. Am intrat aici pentru că am fost invitat printr-un email. E o "patimă" şi postarea asta în forumuri. Ca să mă restrâng, îmi construiesc situl şi forumul meu, dar voi face publicitate forumurilor şi siturilor pe care le consider valoroase. Faceţi o treabă bună aici, în principiu, forumul e atrăgător, şi dacă nu vă veţi bloca în poziţii confesionale sau private insustenabile, veţi fi un factor de progres.

Referitor la Potop, am făcut puţine studii speciale, nu sunt cercetător naturalist. Dacă m-aş mai naşte odată, probabil aş alege această profesie. Cred că afirmaţiile Genezei trebuie luate în serios, atât cu privire la Creaţie, cât şi cu privire la Potop etc. Biblia este fie divin-inspirată, fie o colecţie de mituri, legende şi saga de familie, cronici etc. Eu cred în inspiraţia divină a autorilor Bibliei, dar prin aceasta înţeleg că autorii au fost inspiraţi prin asistenţa Duhului Sfânt şi prin revelaţii supranaturale (viziuni, vise, audiţii, întâlniri cu lumea invizibilă etc.), ceea ce ne asigură că mesajul lor nu este produsul minţii lor, este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. Pe de altă parte, nu cred în teologia inspiraţiei verbale (a cuvintelor), fie ca dictare, fie ca manipulare supranaturală a autorului de a scrie exact cum ar fi scris DUmnezeu, în limbajul lui Dumnezeu, cu stilul lui Dumnezeu, cu retorica şi logica lui Dumnezeu. Aşa ceva este imposibil de crezut, fiindcă vine în dezacord cu textul biblic. La o simplă analiză se pot descoperi tot felul de deosebiri şi probleme la nivelul limbajului, retoricii, logicii şi chiar la nivelul unor detalii care ţin de precizia informaţiei, de memorie etc. Deci şi contribuţia umană este vizibilă peste tot în Biblie. Iar tot ce este omenesc este imperfect, nu poate fi altfel.
În consecinţă, dacă cineva este interesat de mesajul Bibliei, îl poate afla, trecând dincolo de limbaj cu problemele lui. Biblia ne-a fost dată pentru scopuri practice. Dacă însă cineva are alte scopuri decât cele practice (sau religioase, morale), cum ar fi dorinţa de a înţelege teoretic totul perfect şi a integra într-un sistem filosofic, este adevărat, un scop legitim, dar în acest caz va trebui să se confrunte cu imperfecţiunile factorului uman, care ţin nu doar de transmiterea şi traducerea textului, ci ţin în primul rând de expresia literară, teologică, lingvistică şi culturală a autorilor originali.
Ar trebuie să avem mult mai multe informaţii cu privire la origini, potop etc., ca să putem decide cu privire la fiecare aspect. Totuşi, este de preferat să dăm mai mult credit Bibliei decât teoriilor ştiinţifice, oricât ar fi ele de interesante, fiindcă din nefericire, majoritatea naturaliştilor sunt atei, agnostici, opuşi culturii iudeo-creştine în care au crescut, sau sunt creştini (ori evrei) numai cu numele.
Dacă citiţi revista Semnele Timpului din septembrie 2009 http://semneletimpului.ro/html/ veţi găsi articolul meu despre creaţionismul ştiinţific. Am mai multă încredere în cercetările făcute de specialişti care sunt în acelaşi timp şi credincioşi. Referitor la Creaţie şi Potop, vă recomand situl institutului Geoscience Research Institute http://www.grisda.org/ de pe lângă Universitatea Loma Linda din California, care este foarte bogat în informaţii de încredere şi în surse academice. Pe unii dintre cercetători îi cunosc personal. Am participat cândva la o conferinţă internaţională de geologie, dar dincolo de convingerile personale, întemeiate pe Biblie şi pe câteva argumente naturaliste, nu pot spune prea mult. Recunosc că există şi aspecte care nu pot fi uşor explicate în acord cu scenariul biblic.
Eu cred că Potopul a fost universal. Dar n-aş putea să spun cât de "universal". Ca să răspundem precis la această întrebare, ar trebui să ştim mai întâi, care este sursa exactă de informaţie a autorului Genezei, în ce măsură tradiţia patriarhală (orală sau scrisă ?) reflectă realitatea ştiinţifică, sau reflectă realitatea doar ca percepţie comună a unei generaţii dintr-un anumit loc geografic. Potopul a avut ca scop distrugerea acelei civilizaţii. Dar era civilizaţia aceea deja răspândită pe tot globul? Într-o vreme în care informaţia nu putea circula ca astăzi, pentru Noe şi familia lui, "tot pământul" însemna lumea pe care ei o puteau vedea. Cât timp au fost în arcă s-au văzut plutind pe un ocean terestru fără limite, apoi s-au oprit în dreptul unor insule care mai târziu s-au dovedit a fi vârfuri din masivul Ararat. După ce apa a dispărut şi supravieţuitorii au "descălecat", au înţeles că sunt singuri pe lume, nu s-au întâlnit niciodată cu un alt grup de oameni sau de animale. Concluzia lor a fost că, aşa cum spusese Dumnezeu, totul va fi înecat, oameni şi animale.
Întrebarea este dacă acest limbaj al promisiunii unei distrugeri totale trebuie luat ca limbaj exact, ştiinţific, sau mai degrabă ca un limbaj convenţional, practic, prin natura sa hiperbolic (cf. Ţefania 1:1-3). Orice explicaţie am găsi, afirmaţiile biblice implică o catastrofă universală, nu una locală. Nu sunt sigur că aici universal înseamnă absolut global (autorul Genezei nici nu are noţiunea de glob terestru), dar pentru ca relatarea Genezei să fie corectă, trebuie ca Potopul să fi afectat o suprafaţă uriaşă a globului. cuprinzând toată civilizaţia existentă atunci. Nu sunt de acord că Potopul ar reflecta o mare inundaţie mesopotaniamă, sau în zona Mării Negre etc. Cu asemenea explicaţii am transforma relatarea biblică într-o simplă legendă moralizatoare, vedere care este absolut distructivă pentru credibilitatea şi autoritatea Bibliei. Dacă o relatare intenţionată să fie înţeleasă în sens istoric se dovedeşte mit sau legendă, atunci acelaşi raţionament se poate extinde şi la învierea lui Iisus şi la speranţa mântuirii în general. "Prin credinţă pricepem..." (Ev 11:1-2)

La http://exegeza.net/ sunt doua articole traduse din engleza despre potopul local. As fi curios sa vad ce parere ai de abordarea biblica a unui potop local?

Îmi pare rău, dragă Logic, nu am acum timp de studiat materiale. Este interesant materialul, m-am uitat puţin, dar trebuie să-mi păstrez timpul şi sănătatea pentru obligaţiile mele.
Autorul afirmă că Psalmul 104 ne-ar obliga să credem că Potopul a fost local. Dar nu văd unde anume ar fi această constrângere. Scenariul din Psalmi este complementar descrierii din Geneza si in forma poetica, dar nu contradictoriu:

6 Tu îl acoperisei [pământul] cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munţi,
7 dar, la ameninţarea Ta, au fugit,
la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,
8 suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi,
pînă la locul, pe care li-l hotărîsei Tu.
9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă,
pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Florin, asa cum spui, Psalmul 104 contine o descriere poetica a creatiei. Astfel versetul 9: "Le-ai pus o margine, pe care [apele] nu o vor trece; nu se vor mai întoarce ca să acopere pământul", nu elimină posibilitatea unui potop global din alte cauze decat naturale. Daca Creatorul inlatura "marginea" aplatizand relieful sau aduce un aport de apa extraplanetar, lucrurile se schimba.