Pasaje controversate

Pagina 2 din 2 Înapoi  1, 2

In jos

Mat 28:19: Botezul creștin este trinitarian sau unitarian ?

Mesaj  Florin Lăiu la data de Mier Sept 16, 2009 12:32 am

Textul de mai jos l-am preluat integral dintr-un articol pe care l-am scris mai demult. Poate va fi de folos cuiva:
Nu avem dreptul să respingem învățătura acestui text, care este în armonie cu atâtea învățături biblice, doar pentru faptul că, s-ar părea că ucenicii lui Iisus ar fi folosit o formulă mai simplă, botezând în numele lui Iisus, în toate cele NUMAI patru locuri unde este menționat un act al botezului (FA 2:38; 10:48; 8:16; 19:5). Există și o serie de mărturii extrabiblice ale botezului în formulă trinitariană din secolele II-III. Nu putem avea încredere absolută în acestea, întrucât scrierile patristice, fiind mai rare decât cele biblice, au fost uneori interpolate. Dar nici nu putem susține că toate referirile la botezul trinitar, din aceste scrieri care preced Sinodul Niceean, sunt interpolări.
Unii antitrinitarieni merg atât de departe încât suspectează că textul din Mat 28:19 a fost modificat, interpolându-se formula trinitariană „târzie”, așa cum s-a întâmplat cu faimoasa commă ioanină din 1 In 5:7, 8. Dar situația nu este asemănătoare. În ce privește fragmentul trinitar din 1 Ioan 5:7-8, toți învățații recunosc de multă vreme că este o adăugire, în timp ce în Matei 28:19 toate manuscrisele existente atestă în unanimite prezența formulei baptismale trinitariene. Există o
glosă în unele manuscrise secundare, care repetă aici pasajul din Ioan 20:21, ceea ce nu schimbă nimic în esență, dar aceasta, în mod natural, nu este redată de traducători.

Matei 28:19 trebuie studiat serios și nu manipulat. AS susține că aici, numele Tatălui este Iahwé,
numele Fiului este Iisus, dar Spiritul Sfânt nu are nume. Dar în Biblie, Iahwé este numele propriu al Dumnezeirii, nu al Tatălui doar.Același Nume îl poartă Fiul, cum am arătat mai sus, ceea ce știau și
autorii NT. Ioan, după ce citează din Isaia 6, cu referire la slava lui Iahwé, arată că aceasta este slava lui Iisus, pe care iudeii au respins-o, deoarece au iubit mai mult slava oamenilor (In 12:37-43).
Deși nu-mi amintesc un caz în care numele lui Iahwé să fie aplicat Duhului, sensul acestui nume este însă aplicat, deoarece este numit Duhul cel Veșnic (Ev 9:14). În realitate, textul di Matei 28 nu se referă la mai multe nume, ci la un singur nume, întrucât în textul grecesc, nume este la singular (onoma, compară cu onomata, Ap 21:14).

Allen Stump însuși găsește până la urmă o soluție care, dacă ar fi consecvent, l-ar ajuta să admită formula baptismală trinitariană: „putem vedea că Iisus nu dădea astfel o formulă specifică pentru ca predicatorul s-o recite la botez.” Este foarte posibil, ca Iisus să nu fi intenționat simpla rostire a unei formule, așa cum, îndemnul de a ne ruga în numele lui Iisus, nu înseamnă doar că în timpul rugăciunii, sau la sfârșit, să menționăm formula magică, „în numele lui Iisus Te rugăm”. Dar în acest
caz, de ce crede AS că relatările botezurilor din Faptele Apostolilor sunt ar contrazice această „formulă”? Atunci și cealaltă „formulă” poate fi înțeleasă la fel de liber, și nu mai există nici o
contradicție. Dar problema lui AS nu este uzul liturgic al formulei, ci conținutul ei teologic. Acesta sperie atât de tare pe toți semiarienii, încât sunt nevoiți să facă orice pentru a ieși de sub autoritatea textului.

În FA 8:37, Luca nu face referire la nici o formulă, ci relatează cum candidatul, înainte de botez, a primit adevărul fundamental al creștinismului: Evanghelia, adevărul despre Iisus Christos cel
Răstignit, după cuvântul profeților (v. 35). În FA 19, Luca relatează botezul unor foști discipoli ai lui Ioan. Fuseseră botezați deja cu botezul lui Ioan, care era botezul pocăinței față de Dumnezeu și de
Legea Lui. Acesta era un botez iudaic, întrucât și iudeii botezau pe păgânii care treceau la idaism și acceptau circumcizia. Dar aceștia nu primiseră Spiritul Sfânt, fiindcă darul Spiritului se dădea în urma
mărturisirii că Iisus este Christosul, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul. Ucenicii lui Ioan nu erau siguri de acest adevăr, ba încă mulți din ei au crezut că Ioan este Christosul. De aceea, Pavel i-a botezat „în Numele lui Iisus”, nu cu referire la o simplă formulă, ci predicându-le pe Iisus spre convingere. Astfel au primit și confirmarea Duhului Sfânt, și în acest mod putem vedea cum experiența lor era completă, că au fost botezați nu doar în numele Tatălui, ci și al Fiului și al Duhului Sfânt.

Un amănunt interesant este și faptul că aceste botezuri „în numele lui Iisus” erau administrate iudeilor sau prozeliților iudei, care aveau cunoștința de Dumnezeu, dar nu cunoșteau pe Iisus și Duhul Lui. De aceea, erau botezați în numele lui Iisus și primeau Duhul Sfânt. Aceasta nu vrea să spună că ei nu aparțineau și Tatălui. Dimpotrivă, deja aparțineau. În Matei 28 însă, prin contrast,
Iisus îi trimite pe ucenici să boteze oameni din toate popoarele, adică păgâni care n-au auzit niciodată de Dumnezeul adevărat, de Fiul Său Iisus Christos, sau de Duhul Sfânt. De aceea este foarte posibil ca „formula” trinitariană să fie accentuată mai târziu, când majoritatea
convertirilor erau dintre păgâni. Interesant este și faptul că la botezurile din Faptele Apostolilor sunt menționate și celelalte două Persoane divine. Aș pune întrebarea: În numele Cui a fost Iisus botezat ? Trinitatea este menționată ca fiind prezentă acolo, la Iordan, dar numai Iisus era vizibil, proeminent. Tatăl doar și-a făcut auzit glasul, iar Duhul a străfulgerat ca o lumină deasupra lui Iisus, în chip de porumbel venind în zbor.

Botezul care este o dedicarea doar lucrării Tatălui și a Fiului, este incomplet ca experiență, dacă
nu este primită și lucrarea Spiritului Sfânt:
FA 8:12 ei au crezut ....evanghelia împărăției Lui Dumnezeu și în numele lui Iisus Christos au fost botezați. v. 15 [apostolii] s-au rugat pentru ei ca să poată primi și ei Duhul Sfânt...(v. 16) fiindcă Duhul Sfânt nu venise încă peste nici unul dintre ei; ei doar fuseseră botezați în numele
Domnului Iisus.

Allen Stump continuă și afirmă că botezul în numele Celor Trei înseamnă botezul în caracterul Celor Trei. Dar dacă vorbim de caracterul a trei entități diferite, înseamnă că le considerăm persoane, deoarece numai persoanele au caracter, iar dacă sunt trei, înseamnă că Duhul este o persoană distinctă, nu Se confundă cu persoana Tatălui sau a Fiului, deși toți trei au același caracter, adică sunt una în caracter.

Încheindu-și pledoaria împotriva prezenței Trinității în Matei 28, AS declară: „Ce binecuvântare că chiar dacă există îngrijorări legitime despre aceste versete, ele nu au fost distorsionate în așa fel încât să învețe rătăcire”. Noi nu avem decât să spunem „Amin!”. Dar ne îngrijorează faptul că această stranie mărturisire vine din partea unora care nu vor să recunoască învățătura clară cuprinsă în această formulă baptismală: Că Dumnezeu este în Trei Persoane, care sunt una și au același Nume mai presus de orice nume. Și că prin botez suntem dedicați și Duhului Sfânt, a cărui locuire și
lucrare în noi și prin noi este esențială.

Florin Lăiu

Mesaje : 19
Data de înscriere : 21/09/2008

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Pasaje controversate

Mesaj  calea la data de Lun Ian 17, 2011 1:34 pm

Dragă Florin:
Tu spui:
"În concluzie, nu văd de ce aici termenul מוצאות "moța'ot" ar trebui să se refere neapărat la "originea" pre-cosmică a lui Messia. El nu are început ca ființă divină (Ev 7:3 "neavând nici început al zilelor... asemănat cu Fiul lui Dumnezeu"; Ex 3:14.24 "Cel ce Se numește EU SUNT"). Dumnezeu nu se naște și nu moare. Eu cred că profetul vrea doar să arate că Messia cel care Se naște în Betleem este preexistent nașterii Sale omenești, și anume este Acela care a condus pe Israel de la început (Marele "Eu SUnt", "Solul lui Dumnezeu = DUmnezeu")."

În primul rând acele ieșiri (în text ebraic și în Septuaginta), nu se poate referi la nașterea Lui în Betleem, pentru că profetul Mica prin sec. VIII î.H. vorbește de ieșirile Lui din timpuri străvechi, aceste ieșiri în opinia Duhului Sfânt care l-a inspirat pe Mica nu sunt la viitor, ci din timpuri străvechi.
Astfel ele se referă la nașterea Fiului din Tatăl cu milenii înainte de Mica.
Argumentul din Ev 7:3 "neavând nici început al zilelor... asemănat cu Fiul lui Dumnezeu"; este fals, Interpretarea trinitariană este că Fiul lui Dumnezeu nu are „început al zilelor, nici sfârșit al vieții”. Însă această interpretare ridică câteva probleme, după cum urmează: 1) Însemnă că și Melhisedec, un om, nu a avut un început al vieții, deci el este etern ca Dumnezeu!?!
2) Oare este Melhisedec = Cristos, cum interpretează unii, sau o teofanie (arătare a lui Dumnezeu)?
Nu, Melhisedec a fost un om, care a fost „asemănat”, cu Fiul lui Dumnezeu, expresia cheie este „asemănat”.
Însă care este interpretarea cea mai simplă și cea mai sigură, la fraza: „fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, ne având nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții ….”? Interpretarea acestui text, este că pur și simplu nu exista vreo înregistrare genealogica cu privire la trecutul lui.
Într-un manuscris vechi aramaic al Noului Testament, tradus de Lamasa în engleză, (Ancient Eastern Text Bible-OE: George M. Lamsa's Translations from the Aramaic of the Peshitta ), textul în aramaică nu spune „fără tată, fără mamă ...”; ci spune: „Atât tatăl său cât și mama sa nu sunt înregistrați în genealogii; și nici începutul zilelor lui nici sfârșitul vieții lui; dar, ca Fiul lui Dumnezeu, a lui preoție se adâncește în eternitate.” (tradus din engleză). Adică nu are tată, mamă, spiță de neam, adică genealogie, nu pentru că nu are în realitate; ci, în sensul că nu se cunosc părinții lui, și nici strămoșii lui și nu sunt consemnați în vreun document genealogic (vezi: nota de subsol din NTTF – 2007).
În „Teologie Elementară” de C. Ryrie la p. 235 se explică: „...Fără tată, fără mamă nu însemnă că Melhisedec n-a avut părinți, nici că nu s-a născut și n-a murit, ci doar că Scriptura nu conține nici o relatare a acestor evenimente, astfel încât el să fie cât se poate de asemănător cu Cristos.” .
Această exprimare „fără tată, fără mamă”, este asemănătoare cu cea din Estera 2:7, unde se spune despre Estera: „El creștea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n-avea nici tată nici mamă. Fata era frumoasă la statură și plăcută la vedere. După moartea tatălui și a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet.” Aici fraza: „căci ea n-avea nici tată nici mamă”, se referă la faptul că părinții nu mai era în viață, nu că ea nu avea părinți în realitate.
În plus, Biblia spune despre creștini în Ioan 1:12,13, că ei nu sunt născuți din sânge, nici din voia cărnii sau a vreunui om; cu alte cuvinte ei nu au tată, mamă, spiță de neam, deoarece ei sunt „născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om”! Însă acest pasaj nu dorește să ne facă să înțelegem că creștinii nu au părinți umani; ci, se referă că nașterea lor de sus, sau spirituală este din Dumnezeu, nu prin părinți umani și nu e legată de carne și sânge; ci, de Dumnezeu (Ioan 1:12,13).
În mod asemănător, preoția lui Melhisedec nu e legată de părinții lui sau de o ramură genealogică; ci, de Dumnezeu care i-a dat această onoare de a fi preot (Evrei 5:4).
Astfel autorul Epistolei către evrei, trage această concluzie inevitabilă, deoarece dezvoltă tema preoției cerești a Domnului Isus, pe baza Psalmului 110:4, explicat în lumina celor scrise în Geneza 14:28, unde Melhisedec apare și dispare brusc, fără să se spună nimic despre nașterea și moartea sa, despre strămoșii sau urmașii lui. El este prezentat astfel, ca și cum ar fi superiorul lui Avram, și implicit, superior neamului preoțesc al lui Aaron care se trage din Avram. Astfel este stabilită superioritatea lui Cristos, și a preoției Lui, și a rânduirii stabilită de El față de orânduirea levitică din perioada Vechiului Testament (Evrei 5:6-11; 6:20-7:28).
Iar fraza: „asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac”, în sensul că preoția după rânduiala lui Melhisedec nu se sfârșește vreodată, chiar dacă omul Melhisedec a murit, deoarece toți mor în Adam (Romani 5:12; 1Corinteni 15:22), Melhisedec ca slujbă, ca preoție nu se sfârșește vreodată, Isus este preot pentru totdeauna după rânduiala lui Melhisedec (Evrei 7:21-24,28).
În plus, "Eu sunt" din Exod 3:13-15, se referă la Tatăl nu la Fiul, a lua eu sunt din Ioan 8:58 și al asocia cu Exod 3 este greșit în Ioan 5:58 se referă la vârsta Fiului, iar în Exod 3 la identitatea lui Dumnezeu.
Putem face un topic separat pentru a dezvolta această problemă.


calea

Mesaje : 72
Data de înscriere : 16/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Pasaje controversate

Mesaj  calea la data de Lun Ian 17, 2011 1:39 pm

Dragă Florin, ai mai spus:
"Un amănunt interesant este și faptul că aceste botezuri „în numele lui Iisus” erau administrate iudeilor sau prozeliților iudei, care aveau cunoștința de Dumnezeu, dar nu cunoșteau pe Iisus și Duhul Lui. De aceea, erau botezați în numele lui Iisus și primeau Duhul Sfânt. Aceasta nu vrea să spună că ei nu aparțineau și Tatălui. Dimpotrivă, deja aparțineau. În Matei 28 însă, prin contrast,
Iisus îi trimite pe ucenici să boteze oameni din toate popoarele, adică păgâni care n-au auzit niciodată de Dumnezeul adevărat, de Fiul Său Iisus Christos, sau de Duhul Sfânt. De aceea este foarte posibil ca „formula” trinitariană să fie accentuată mai târziu, când majoritatea
convertirilor erau dintre păgâni."
Uiți că și samaritenii, care nu aveau nici un legământ cu Dumnezeu, au fost botezați tot în numele lui Isus (Fapte 8:16). Tot la fel și sutașul Corneliu, un om dintre națiuni a fost botezat împreună cu familia sa tot în Numele lui Isus Cristos (Fapte 10:44-48). De ce oare? Același formulă de botez, „pentru numele lui Isus”, este folosită și de Pavel când îi botează pe ucenicii din Efes (Fapte 19:5); și de asemenea pentru toți creștinii, fie iudei, fie dintre neamuri, au fost botezați ,,pentru Hristos Isus” (Romani 6:3; Galateni 3:27). În plus, pasajul din Matei 28:19, învață că toate națiunile trebuie botezate în Numele Sfintei Treimi, ori și evreii se includ în „toate popoarele”, prin urmare, această încercare de armonizare între Matei 28:19 și Fapte 2:38, etc. nu este validă.

calea

Mesaje : 72
Data de înscriere : 16/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Pasaje controversate

Mesaj  mihai39 la data de Sam Mar 10, 2012 9:37 pm

Pai daca Cuvintul era Dumnezeu iar Iisus e Cuvintul de ce nu ar fi Iisus Dumnezeu ?
"Daca ati vazut pe Fiul a-ti vazut pe Tatal."

mihai39

Mesaje : 8
Data de înscriere : 10/03/2012

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Pasaje controversate

Mesaj  calea la data de Dum Mar 11, 2012 12:04 pm

Traducerea Corectă este:

"În început era Cuvântul și Cuvântul era cu Zeul și Zeu era Cuvântul".

Cuvântul nu este Zeul (articulat), ci Zeu, adică un Zeu, distinct de Zeul, lângă care era Cuvântul.
Ioan 1:1 nu susține un singur Dumnezeu în trei persoane, sau în două persoane, ci doi Dumnezei, unul Dumnezeul (articulat), și unul Zeu sau Dumnezeu nearticulat.

Dumnezeul alături de care era la început Cuvântul, este desemnat prin expresia grecească ὁ θεός, adică theós precedat de articolul hotărât ho. Aici theós este însoțit de articol. Construcția alcătuită din substantiv și articol indică o individualitate, o personalitate, în timp ce un nume predicativ la singular, nearticulat, care precedă verbul, indică o calitate a cuiva. Prin urmare, afirmând că Cuvântul, sau Logosul, era „un dumnezeu” sau „divin” sau „asemenea lui Dumnezeu”, sau o ființă divină, Ioan nu a vrut să spună că Cuvântul era Dumnezeul cu care era. El a menționat pur și simplu o anumită calitate a Cuvântului, sau a Logosului, fără a-l identifica însă cu Dumnezeul însuși, ca și cum Cuvântul ar fi unul și același Dumnezeu, cu Dumnezeul față de care este prezentat ca fiind alături.
John L. McKenzie a afirmat: „Folosind termeni foarte preciși, Ioan 1:1 ar trebui tradus: «Cuvântul era cu Dumnezeu [=Tatăl] și cuvântul era o ființă divină»”. (Dictionary of the Bible - New York, 1965, p. 317).
În Sfintele Evanghelii (Editura Presa Bună, Iași, 1997) se spune în nota de subsol de la Ioan 1:1: „Deoarece Dumnezeu este fără articol, după gramatica limbii grecești este nume predicativ, iar Cuvântul este subiect. Prin această afirmație nu se intenționează identificarea Cuvântului cu Dumnezeu, ci se indică natura divină a Cuvântului”.
În Noul Testament, traducere și note de pr. Alois Bulai și pr. Anton Budău, publicat de Editura Sapienția, Iași 2001, la n.s. la Ioan 1:1, se explică: „b Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este: Dumnezeu era Cuvântul. Deoarece Dumnezeu” este fără articol, după gramatica limbii grecești este nume predicativ, iar „Cuvântul”, cu articol, este subiect. Prin aceastã afirmație nu se intenționează identificarea „Cuvântului” cu „Dumnezeu”, ci se indică natura divină a „Cuvântului”.

calea

Mesaje : 72
Data de înscriere : 16/01/2011

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Pasaje controversate

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 2 Înapoi  1, 2

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum