Ateismul şi spiritualitatea

Ateismul pare a fi o concepţie rece despre lume, una care lasă impresia că nu merită să investim în viitorul nostru pentru că doar viaţa prezentă ar fi cea interesantă şi reală.

În consecinţă, având în vedere că spiritualitatea este un fel de renunţare la materialism în favoarea unui interes crescând spre tot ceea ce reprezintă sufletul, în ce măsură ar putea fi acceptat ateismul în rândul concepţiilor candidate la spiritualitate?

Altfel spus, dacă nu cred în Dumnezeu, înseamnă că sunt un om lipsit de scrupule, capabil oricând de acte reprobabile? Ce norme de conduită mai pot avea în lipsa unui fir călăuzitor de genul divinităţii?

Romani 2:14  Când Neamurile, cu toate că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;
15  şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.
16  Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Abel a scris:Altfel spus, dacă nu cred în Dumnezeu, înseamnă că sunt un om lipsit de scrupule, capabil oricând de acte reprobabile? Ce norme de conduită mai pot avea în lipsa unui fir călăuzitor de genul divinităţii?

Acum dacă moralitatea şi spiritualitatea sunt inerente naturii umane şi nu un produs al profesării unei religii revelate/organizate, atunci răspunsul este evident. Rămâne de văzut dacă aşa este...

Adică sunt moral/spiritual pentru că îl caut pe Dumnezeu şi umblu cu el sau caut divinitatea pentru că sunt deja o fiinţă morală/spirituală şi eventual religioasă?

logic a scris:sunt moral/spiritual pentru că îl caut pe Dumnezeu şi umblu cu el

În mod sigur, dacă crezi în Dumnezeu aşa cum se cuvine, ai norme corecte de conduită, pentru că credinţa în Dumnezeu te face mai bun.

logic a scris:sau caut divinitatea pentru că sunt deja o fiinţă morală/spirituală şi eventual religioasă?

Dacă eşti o persoană religioasă, atunci „eşti” cu Dumnezeu. Dar dacă eşti o persoană corectă, nu înseamnă că îl vei căuta pe Dumnezeu. Părerea mea...

Abel Cavaşi a scris:În consecinţă, având în vedere că spiritualitatea este un fel de renunţare la materialism în favoarea unui interes crescând spre tot ceea ce reprezintă sufletul, în ce măsură ar putea fi acceptat ateismul în rândul concepţiilor candidate la spiritualitate?

Abel, numai tu esti in masura sa raspunzi la intrebare - daca exista un raspuns satisfacator...

Pe blogul meu am încercat să aduc câteva argumente în favoarea şanselor pe care le are ateismul la promovarea altruismului. Acolo spuneam, printre altele:

dacă facem binele doar pentru că ne temem să nu fim pedepsiţi de cineva, atunci nu suntem suficient de bine pregătiţi pentru a ne merita locul între semenii noştri dragi pentru că există momente ciudate în viaţă când creierul poate inhiba orice teamă, stimulându-ne curajul necontrolat, iar în acele momente am putea comite acte reprobabile, pe care le putem regreta cu siguranţă atunci când „ne trezim”.

Aş fi foarte fericit dacă, aşa ca tine, şi alţii ar da ateismului o asemenea şansă de a demonstra lumii întregi că nu doar religia poate motiva altruismul şi spiritualitatea.

"Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mãrãcini?"-Mat 7:16
Nu pot sa umblu potrivit firii si sa am roadele duhului sfant sau invers.

Spiritualitate vine de la cuvântul spirit, nu raţiunea este spiritualitate, nici cunoaşterea literei Biblice nu este neapărat spiritualitate, ci omul spiritul este cel condus de Spiritul Sfânt, iar omul carnal nu-l înţelege chiar îl consideră nebun.

1Corinteni 2:12 Însă noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile care ne-au fost oferite prin har de către Dumnezeu. 13 Nu vorbim prin cuvinte învăţate prin înţelepciunea omenească, ci prin învăţături de la Duhul, întrebuinţând lucrurile duhovniceşti pentru cei duhovniceşti. 14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. 15 Cel duhovnicesc însă judecă toate lucrurile, iar el nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci „Cine a cunoscut gândul Domnului,
ca să-L poată sfătui? Noi însă avem gândul lui Cristos.
Noua Traducere românească 2007.