Cinci au fost ,unul este

Dupa 1989, Romania a mai avut urmatorii presedinti:

https://www.youtube.com/watch?v=du2QLkO7fcs


Presedintii Romaniei
In prezent, functia de presedinte al Romaniei este detinuta de Traian Basescu la al 2-lea mandat.
Dupa 1989, Romania a mai avut urmatorii presedinti:
1990-1992-Ion Iliescu (ales pe o perioada de doi ani, pana la finalizarea Constitutiei)
1992-1996-Ion Iliescu (primul mandat rezultat din noua Constitutie)
1996-2000-Emil Constantinescu
2000-2004-Ion Iliescu

Descoperirea este facuta in timpul celui de-al saselea care este acuma pe scena lumii si care este presedintele Romaniei la al doilea mandat. Al 7-lea este antichristul, el nu mai este un presedinte ci mai degrama un rege.
Dupa prezentul presedinte mai urmeaza sa fie unul ,anume fiara cu coarne ca de miel. Ea se ridica din pamant,adica spre deosebire de fiara care se ridica din mare si este o putere internationala,fiara cu coarne ca de miel este una locala,nationala,ea este urmatorul conducator al Romaniei.

...

(...)

Romania a avut mai multi voievozi pe parcursul istoriei,vrerea lor era sa nu se lase subjugati strainilor si sa fie uniti ,,cei dintr-o singura mama''. Asta a fost ,,pofta ce-a poftit-o ei'' ,mostenire lasata noua.Dintre toate popoarele care ne-au cotropit,numai Romanii au reusit sa lase amprenta asupra noastra, ajungand sa fie inruditi cu noi(fier si lut).
Crestinizarea neamului nostru a croit drum pentru implinirea apocalipsei.Romania urmeaza sa cunoasca doi mari voievozi,un Abel si un Cain.
Abel va reprezenta legea dreptatii prin credinta, iar Cain o lege a dreptatii prin forte proprii.
Legea dreptatii prin credinta face ca legea dreptatii prin forte proprii, sa cada in dispret,sa para saracacioasa prin comparatie.In lipsa dreptatii prin credinta,legea dreptatii prin forte proprii nu este de condamnat,ea este un ideal demn de urmat.
Deci daca n-ar fi legea dreptatii prin credinta,eu as urma voievozi precum Dcebal,Mircea cel Batran,Vlad Tepes,Mihai Viteazul si inclusiv pe cel din viitor(fiara cu coarne ca de miel).
Dar daca Dumnezeu ne ofera o dreptate mai buna,cum as putea sa raman indiferent la aceasta?

(...)

Logic,am citit parerea ta despre fiara http://exegeza.net/Misterul_fiarei_stacojii.htm

Vad ca aplici apoc 17:10 la cele sapte imperii,ceea ce nu lasa loc pentru cornul mic din Daniel sau pentru fiara ce se ridica din pamant,acestea fiind identice.

Sunt si sapte regi: cinci au cazut, unul este(al saselea), celalalt(al saptelea) n-a venit inca.

Imparatul din timpul lui Ioan,cel ce era inca,nu se refera la Roma care de fapt era a saptea si nu a sasea.Ca sa se potriveasca interpretarea,trebuia ca Roma sa fi fost a sasea putere ori noi stim ca a sasea putere a fost Grecia(una din capetele ei).

(...)

DOINA
De la Nistru pân la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;
Din Satmar pâna n Sacele
Numai vaduri ca acèle.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.
Dela Turnu n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si saseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul frate cu Românul
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!


Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.
Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ntreaga, noaptea ntreaga,
Doar sa ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!
Tu te nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai saduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!


Mihai Eminescu este un profet,el vorbeste clar celor care au urechi de auzit ca Romania va fi victima acestor straini care o vor imparte intre ei ca si haina lui Isus Cristos,asa cum am amintit mai sus. Eminescu ne spune ca un voievod se va ridica in acele zile(fiara cu coarne ca de miel sau cornul mic din Daniel)si va recupera tara distrugand pe dusmani si tradatori.
In Daniel 7:8 se spune ca trei coarne vor cadea inaintea acestui corn mic.
Cine sunt cele trei coarne? Oare o fi acele neamuri care vor atenta la vatra noastra?
Pana acum nu stiam sigur cine sunt cele trei coarne,trebuia ca prima data sa-mi dau seama cine este cornul mic.

Ce faci Nicu? Iti dai bacu la romana sau glumesti cu Miorita, Eminescu , etc?

Oare sunt singurul care si-a dat seama ca acestea au caracter profetic? Cine crezi ca e preafrumoasa fata din rude mari imparatesti(din Avraam) daca nu femeia din apoc 12? Sau cine este cel care mai are un singur dor daca nu primul martor din apoc si care e tot femeia? Tu ce crezi ca cel care a scris Miorita si care e autor necunoscut,a scris-o de plictiseala? Daca toate acestea sa-r fi scris direct ca si profetii,atunci ele ar mai fi ajuns la noi?

cred ca am facut o confuzie cu privire la cine este antichristul.Probabil fiindca mi se parea mai grandioasa fiara cu sapte capete si zece coarne fata de fiara cu coarne ca de miel. In realitate fiara cu coarne ca de miel e antichristul iar fiara cu sapte capete si zece coarne( din care si fiara cu coarne ca de miel face parte) este acea sabie mare ce i se da antichristului adica fiarei cu coarne ca de miel sau calaretului rosu.-vezi apoc 6:4
Aceasta e in armonie cu Daniel 11:37-39 si Apoc 13:14,15

Eminescu a scris o poiezie cu titlul: "Eu nu cred nici in Iehova". De ce crezi ca l-ar folosi Dumnezeu pentru ai prooroci ceva din Cuvantul Sau?
Trebuie sa devenim "oameni mari". Nu demult am discutat cu un ateu convins, care-si cauta viitorul (legat de sfarsitul lumii) in imaginatia regizorilor de film. E timpul sa ne desteptam! Altfel cum vom intelege corect Biblia? Daca nu ne vom trezi la realitate s-ar putea ca unele profetii care se implinesc in aceste timpuri sa treaca neobservate pentru noi! Analizeaza cu atentie si te vei convinge ca: fiara cu coarne ca de miel (Apoc 13:11) este "proorocul mincinos" (Apoc 13: 14, Apoc 19:20). La fel aceasta fiara este aceasi cu femeia din Apoc 17:3. Observa ca atat fiara cu coarne ca de miel cat si curva aveau strans de a face cu fiara cu 7 capete. Daca nu le vom cunoastem identitatea exacta s-ar putea sa nu observam cearta dintre cele doua fiare (13:1 si 11) si nici strigatul de pace (1Tes. 5:3) pe care-l va scoate fiara cu 7 capete dupa ce o va uri pe curva, dupa care urmeaza prapadul ei (a fiarei) pe neasteptate. Cand acestea vor fi intamplate Hristos deja domneste!
Atentie! Personaje din Biblie ca: fiara cu 7 capete, fiara cu coarne ca de miel, curva, sa nu le cautam in prezent altundeva decat intre cei ce poarta (pe nedrept) Numele Domnului!
Lasa scriitorii in treaba lor, la fel si puteri ca ONU, NATO, etc, si tari de pe gob sau presedinti. Pricepe ca Dumnezeu are ceva de clarificat cu poporul Sau si acestuia i-a scris prin Biblie tot ce trebuia sa-i trensmita! Tot in interiorul acestui popor ii gasim si pe cei 7 imparati (Apoc 17:10).
Nicu! Pe langa faptul ca unele explicatii le dai aiurea, imi place de tine ca cercetezi intruna, deschizi subiecte noi si nu renunti. Sa nu cazi de oboseala!

Iti multumesc Valeriu pentru aprecieri.Sunt sigur ca nimic nu va trece neobservat ci va fi vizibil si de netagaduit precum un foc din cer,deci daca acum, sa zicem ca as cauta intr-o directie gresita,Dumnezeu nu ma va lasa asa ci m-ar redirectiona,important este sa nu fim idolatri in ideile noastre si la timpul potrivit,el ne va lumina pe toti.
Stiu ca fiara cu coarne ca de miel este un ''proroc mincinos'' dar asta nu este o dovada ca nu acesta este antichristul. Daca citim in Daniel 11:36-39,observam ca acest imparat(antichristul) este un proroc,unul mincinos fiindca face ca lumea sa se inchine inaintea unui Dumnezeu strain.
Antichristul este acel calaret rosu ce ajunge sa faca un idol din sabia mare ce i s-a dat sau aceea fiara cu coarne ca de miel despre care citim urmatoarele:
 ''Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur.
 Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei; si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rană de moarte fusese vindecata.
 Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se pogoare foc din cer pe pamant, in fata oamenilor.
 Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le facă in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei, care avea rana de sabie si traia.''-Apoc 13:11-14.

Mihai Eminescu - Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie
https://www.youtube.com/watch?v=HGgn_3Ep8BE&feature=related

Oare ii dorim noi mai putine Romaniei daca suntem neutri si cautam o dreptate prin credinta decat prin forta proprie? Oare a fost Isus mai putin patriot fata de Baraba? Nu,doar ca Isus a asteptat o dreptate care vine de sus si nu de la sine insusi.Noi la fel ca si Isus, nu vom raspunde indemnurilor trecatorilor de-a ne da jos de pe cruce ci vom bea din cupa ce ni se da. Romania,la fel ca si Pavel,poarta in trupul ei semnele Domnului Isus(Gal 6:17).
Deci,ce vom face? Vom rabda pana la sfarsit, ori vom lepada crucea in favoarea unei dreptati care trece,asa cum o sa faca fiara cu coarne ca de miel ?

Alte profetii ale lui Mihai Eminescu:

Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
Durduind soseau călării ca un zid înalt de uliţi,
Printre cetele păgâne trec rupându-şi large suliţi;
Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,
Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,
Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare tulburată -
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată

Aici e vorba de lacustele de care se vorbeste in Apocalipsa si prin care Dumnezeu va judeca si distruge tarile care atenteaza la tara noastra inclusiv America –Babilonul cel Mare.Timp de cinci luni de zile va fi mare tulburare printer popoare mai putin in tara noastra,multi vor emigra in tara noastra astfel dandu-se posibilitatea ca sa se nasca printul mesia la noi de catre noi.La sfarsitul celor cinci luni mesia-copilul de parte barbateasca va fi rapit sau repatriat in tara lui adica Israel ,ei fiind de fapt evrei ,144000 la numar. Toti evrei se vor bucura de nasterea lui si se vor intoarce la Dumnezeu,mare bucurie va fi in ziua repatrierii lor.

Alta profetie despre cel ce trebuie sa vina:

"Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punand mana pe ei,

Sa-i imparti în doua cete: in smintiti si in misei,

Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni,

Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!"

cinci au fost:1990-1992-Ion Iliescu
1992-1996-Ion Iliescu (primul mandat rezultat din noua Constitutie)
1996-2000-Emil Constantinescu
2000-2004-Ion Iliescu
2004-2009-Traian Basescu
unu este : 2009-???? -Traian Basescu
celalalt n-a venit inca:

Suflet de roman

Treziti-va romani curati !
Treziti-va nu va lasati !
Luati aminte, mai demult
Aveam un Stefan,de temut
Cum v-ati lasat voi la straini?
Sa va dea paine ca la caini
Cum ati putut sa nu vedeti ?
Cum va distrug a voastre vieti
Cand Decebal venea calare
Nu mai misca nimic sub soare.
Cati daci au trebuit sa-nvie?
Ca sa pazeasca a lor glie
Si cum voi nu v-ati saturat?
De sangele nostru varsat
Nici apa nu mai e gustoasa
De cand raul ne sta in casa.
Caci si pe Zeu ni-i l-au ascuns
Si fara el am suferit nespus
Va creste din nou iarba deasa
Ne vom simti din nou acasa
Si raiul vine pe pamant
Si vom sti iarasi de cuvant.
Nu iadul de acum cel acru
Vom fi din nou Pamantul Sacru.
Voi nu vedeti ce fac cu voi?
V-au prins in jug ca si pe boi
Si va vand tara la bucata
Tara voastra cea bogata
Cu rauri repezi ,ape line
Ia mana de aici straine
De-aici nimic nu ti-i se cuvine
Dute inapoi acasa la tine.
Caci Romania e facuta
Din dragoste ea e nascuta
Caci Zeul ieri mie mi-a spus
Gata romane ,ti-a ajuns.
Iubiti romani,treziti-va
Ganditi frumos,uniti-va
Nu-i mai lasati sa va omoare
In tara sfanta de sub soare
Nu pot sa vad,romanii pier
Lacrima lor urca la cer.
Eu v-am trimis ingerii noi
Si voi fi si eu langa voi.
Sa credeti dragi romani cand spun
Caci eu sunt Zeul,nu sunt fum.
Sunt Zeul Adevarului
In inima romanului.

un cantec barbar George Cosbuc


Voi laşi dătători de porunci,
Mai râdeţi! Nevolnică turmă,
Mai râdeţi, că-i râsul din urmă!
S-apropie ziua! Şi-atunci
Vedea-veţi, sălbateci barbari,
Câmpiile voastre-necate
De vuietul multor armate,
Ca vuietul apelor mari -
Veni-vom ca-n ziua de-apoi;
Va plânge cu hohote zarea
De cară, de cai, de strigarea
Mulţimii pornite spre voi!

Ieşi-vor din negru pămînt,
În zale de-argint cavalerii,
Puternici ca grindina verii,
Şi roibii cu nările-n vant
Vor trece-n sălbatec galop
Spre Roma! Şi miei vor fi leii,
Fugi-vor de spaimă mişeii
Cuprinşi de pornitul potop
Spre Roma! Călcînd pe cohorţi
Răzbi-ţi-vom colosul de-aproape
Şi nu va mai fi cine să-ngroape
Mulţimea cea mare de morţi!

Din Istru vom face pârâu,
Să-l umpli, romane, cu sânge,
Cu lacrimi pe care le-or plânge
Nevestele neamului tău!
Şi nu vei putea să mai pui
În şiruri înfrânta-ţi armată,
Şi-om face să fie odată
Toţi corbii şi lupii sătui!
Căci vultur să fii, un colos,
Cu aripi de repezi furtune
Şi cuibul în cer de l-ai pune,
De-acolo noi da-te-vom jos!

Ce-i viu sfâşia-vom în dinţi;
Aprinde-vom templele tale;
Vom naşte pustiul în cale;
Vom face pe-ai voştri părinţi
S-ascundă trufaşul lor chip
În togă, plângând de ruşine,
I-om trece sub furci caudine,
I-om pune cu fruntea-n nisip.
Si fără de milă, călăi,
În faşe strivi-vom poporul,
Şi mândri vom pune piciorul
Pe gâtu-mpăraţilor tăi!

Vom face cât cerul de nalt
Mormanul cadavrelor crunte
Şi munte vom pune pe munte
Şi cerului da-vom asalt.
Pe-al vostru Zalmoxe-pigmeu
L-om prinde de barbă-nhăţându-l,
Cu tronu-i cu tot răsturnându-l
Din cer, căci acel Dumnezeu
Ce lasă pe-al vostru pământ
Să crească atâta urgie,
Acela nu poate să fie
Nici mare, nici tare, nici sfânt.

Ah, dac-am putea măsura
Pe cât ni-e de plină măsura,
Vedea-vei ce multă ni-e ura,
În ziua din urmă a ta!
Că dacă voi toti ati muri
De spaimele morţii nainte
De-al nostru sosit, din morminte
V-am scoate de-oriunde veţi fi!
Şi răzbunătoarelor sorţi
Le-am face cu palma dreptate,
Căci feţele voastre le-am bate,
Scuipându-ţi pe fiii tăi morţi!

In Opressores

Tu te plîngi că milă nu-i?
Mai aştepţi tu mila lui?
Haina el ţi-o ia din cui,
Pîinea de pe masă.
Casa ta, şi ei stăpîni!
Prindeţi ce vă cade-n mîni,
Şi-i loviţi la mir, romîni,
Că-i la voi acasă.

Numai temniţi ne-au zidit,
Numai lanţuri au gătit,
Numai cuie-au făurit,
Cruci de schingiuire;
Dar, pe moşi şi pe nepoţi,
Şi pe iad, pe dracii toţi,
Nu mai vrem să fim iloţi
Nu vrem umilire!

Noi ne-am plîns şi-am plîns de-ajuns,
Ne-au bătut, şi ne-am ascuns;
Ne-au scuipat, şi n-am răspuns
Am crezut în soarte.
Noi murim de mii de ori;
Şi e laş aşa să mori!
Sus, romîni! Suntem datori
Numai cu o moarte.

Prigoniţi de soarte noi?
Slabi şi de virtute goi?
Laşi copii din taţi eroi?
E minţit cuvîntul!
Azi ne prigonesc acei
Cari ne cred bărbaţi mişei
Că privim tăcînd la ei
Cum ne-nchid mormîntul

Stati cu mîna-n sîn, flăcăi?
N-auziţi plîngînd prin văi?
Ceru-i roşu de văpăi
Şi se umflă vadul;
Dumnezeu ni-e-ntr-ajutor!
Dacă şi el e de-ai lor,
Nu-l mai vrem ocrotitor;
Ne-nfrăţim cu iadul.

George Cosbuc

Decebal către popor

Viaţa asta-i bun pierdut
Cînd n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gîtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?

Din zei de-am fi scoborîtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngîrbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori cine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurînd,
De s-ar lupta şi-n primul rînd,
Ei tot atît de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orşicînd,
E plînset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să rîdă! Bunii rîd şi cad!
Să rîdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri pînă-n iad!

De-ar curge sîngele pîrîu,
Nebiruit e braţul tău
Cînd morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi par
Cînd rîzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfînt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pămînt,
Căci ei au cerul lor!

Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vînzător vîndut
Să iasă dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurînd le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gîndiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lîngă noi!

George Cosbuc

Noi vrem pământ!

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!
Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,
Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

George Coşbuc

Adrian Paunescu - Impozite, biruri si taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!

Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!

Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.

Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.

Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

Taxaţi sever şi strângerea de mână!
Impozitaţi total telepatia!
Luaţi atâtea piei câte vă place
Şi desfiinţaţi prin taxe România!

Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii şi dezmoşteniţii?
Tot au şi ei ceva să dea ca taxă,
Treziţi-le revolte şi ambiţii!

Voi nu vedeţi că omul mai respiră?
Cât amânaţi sentinţa capitală?
Loviţi la oase naţia întreagă,
Înduioşarea e un fel de boală.

Adăugaţi impozite şi taxe
Pe taxe şi impozite, cuminte,
Impozitaţi şi lacrima şi ploaia!
Taxaţi adânc şi morţii din morminte!

Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca şi pe rece,
Impozite pe rouă şi pe lună,
Impozite pe notele de 10.

Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, uşa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.

Impozite şi taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou şi pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai laşi nici dreptul să mai spere.

Hei, Romanie parca Rastignita,
Degeaba vrem sa te-ntrebam: "Quo Vadis?"
Nici sa traim aici nu-i cu putinta
Nici sa murim acum nu mai e gratis.

La lupta impotriva tuturora
Intr-un neomenesc razboi promiscuu,
traiasca lantul ce ne intra-n oase
Traiasca Jaful, Taxa, Moartea, Fiscul!

Cu ce se aseamana al saptelea imparat care va birui sa deschida acest sul cu sapte peceti?
El se aseamana cu Regele Arthur care numai el poate sa scoata sabia(excalibur) din stanca.